Informatii generale

Aşezare geografică

Ocupând circa 4% din teritoriul României, cu o suprafaţă de 8.553 km2, judeţul Suceava este al doilea ca mărime din ţară, după Timiş, fiind situat în nord estul ţării. Se învecinează: la nord cu Ucraina, la est cu judeţul Botoşani, la sud-est cu judeţul Iaşi, la sud cu judeţele Neamţ, Harghita şi Mureş, iar la vest cu judeţele Bistriţa Năsăud şi Maramureş.

Relieful

Raportat la marile unităţi geografice ale ţării, teritoriul judeţului se suprapune parţial Carpaţilor Orientali şi Podişului Sucevei. Relieful judeţului se caracterizează printr-o mare varietate a formelor: munţi, depresiuni intramontane, dealuri, podişuri, câmpii, văi terasate şi lunci. În alcătuirea geologică, arhitectura teritoriului judeţului Suceava are drept caracteristică de bază succesiunea de la vest la est a patru zone structurale: zona vulcanică, zona cristalino-mezozoică, zona flişului şi zona de platformă.

În funcţie de suprafaţa ocupată de fiecare formă de relief în parte, situaţia la nivelul judeţului se prezintă astfel:

– zona de munte 53%;

– zona de podiş 30%;

– zona de luncă 17%.

În ansamblu, pe teritoriul judeţului Suceava se armonizează două unităţi importante de relief: regiunea montană şi regiunea de podiş. Acestea coboară în trepte de la vest la est, în fâşii paralele, cu dispunere nord-sud.

Zona montană, integrată în lanţul Carpaţilor Orientali, cuprinde masive şi complexe de culmi separate între ele de văi adânci sau arii depresionare, astfel: Masivele Suhard şi Călimani; Masivele Giumalău – Rarău; Munţii Bistriţei, Stânişoarei; Obcinile Feredeului şi Mestecăniş.

Relieful munţilor Călimani (cei mai înalţi munţi vulcanici de pe teritoriul României, singurii care depăşesc 2.000 m altitudine – Vârful Pietrosul Călimani) oferă cele mai spectaculoase forme cu potenţial de mare atractivitate: craterul vulcanic Căliman, cu un diametru de circa 10 km, formele ciudate de stânci vulcanice de pe Reţitiş, Tămău, Lucaciu şi Pietrosul, stâncile cu aspect ruiniform”12 Apostoli” sau Rezervaţia de Jnepeniş cu Pinus Cembra, unde se găseşte un arboret natural în amestec intim de molid şi zâmbru, unic în ţară şi foarte rar în Europa.

Relieful masivului Rarău oferă una dintre cele mai interesante forme geologice din lanţul Carpaţilor Orientali – „Pietrele Doamnei”, precum şi cheile de pe Valea Caselor şi Izvorul Alb şi Peştera Liliecilor. Un alt factor de atracţie turistică îl reprezintă Cheile Moara Dracului, un sector de chei foarte înguste (între 2-3 metri lăţime, aproximativ 40 m lungime), situat pe pârâul Caselor.

Munţii Giumalău, reprezintă principala atracţie pentru iubitorii de natură, platourile sale oferind una dintre cele mai grandioase privelişti din Carpaţii Orientali. Pădurea seculară de la Giumalău, cu speciile masive de conifere, şi Cheile Zugreni, săpate la poalele de sud ale munţilor, constituie principalele atracţii ale Munţilor Giumalău.

Munţii Suhard sunt cunoscuţi mai ales datorită vârfului Ouşoru (1.639 m), care străjuie Depresiunea Dornelor. Totuşi, cel mai înalt vârf se află în partea de nord-vest a Munţilor Suhard şi anume Vârful Omu, de 1.932 metri altitudine. Creasta principală a acestor munţi reprezintă principala atracţie, datorită frumuseţii peisajelor şi a uşurinţei cu care poate fi parcursă.

Munţii Bistriţei, ce se desfăşoară pe dreapta râului Bistriţa, formează gruparea cea mai întinsă de munţi cristalini. Creasta Pietrosu (cu o altitudine de 1.791 m) oferă o privelişte fascinantă pentru cei ce se încumetă să urce versanţii puternic înclinaţi.

Obcinile Bucovinei cuprind trei mari subunităţi, dispuse paralel pe direcţia nord-vest/sud-est, separate de văile superioare ale râurilor Moldova şi Moldoviţa: Obcina Mestecăniş, Obcina Feredeu şi Obcina Mare. Cea mai înaltă şi mai spectaculoasă dintre obcini este Obcina Mestecănişului, cu altitudini ce depăşesc 1.500 m (1.586 m – Vârful Lucina). Urmează apoi Obcina Feredeu (cu altitudini de 1.400 m), Obcina Brodinei (cu vârfuri de 1.300 m) şi Obcina Mare care este cea mai întinsă, dar cu cele mai mici altitudini (sub 1.300 m). Cele mai importante obiective turistice naturale sunt: Ansamblul de stânci Pietrele Muierii, creasta principală a Obcinei Mestecăniş şi plaiurile Lucinei, cu Tinovul Găina.

Încadrată de munţii Bistriţei Aurii la nord, Munţii Bistriţei la sud-est, Munţii Călimani la sud şi Munţii Bârgăului la vest, se aflăDepresiunea Dornelor. Unitate geografică distinctă, aceasta se îngustează spre est, spre cheile Zugrenilor, şi se deschide larg spre vest, fiind drenată de râul Bistriţa.

Depresiunea Câmpulung Moldovenesc reprezintă cea mai mare arie depresionară din lungul râului Moldova. Se remarcă prin prezenţa unui relief de terase cu altitudine relativă de circa 110 m, dezvoltat aproape în exclusivitate pe dreapta râului Moldova.Depresiunile Vama, Frasin şi Humor sunt alte arii importante de lărgire a văii Moldova, fiind separate de defilee, dintre care cel mai îngust se află la Prisaca Dornei.

Zona de podiş este mai coborâtă cu 200 m faţă de cele mai joase culmi muntoase.

Cele mai importante subunităţi de relief din această regiune sunt: Podişul Sucevei, Depresiunea Rădăuţi, Valea Sucevei, Valea Siretului Subcarpaţii şi Valea Moldovei.

Podişul Sucevei are o înălţime medie de 460 m, dar cota maximă ajunge la 528 m în Vf. Teişoara din Podişul Dragomirnei. Se întinde până la valea Siretului în est şi până la valea Moldovei în sud şi sud-vest. Se împarte în câteva subunităţi de relief diferit: masive deluroase, arii depresionare şi culoare de văi.

Depresiunea Rădăuţi este cuprinsă între râurile Suceava şi Suceviţa şi are altitudinea medie de 360 m. Relieful este acumulativ de pseudo-câmpie, cu forme plane terasate şi meandre.

Valea Sucevei se prezintă diferit, fiind împărţită în trei sectoare: unul superior, prin Obcine, până la Straja, unul mijlociu, până la Milişăuţi şi unul inferior, până la vărsarea în Siret, la Liteni. Are un caracter de culoar datorită dimensiunilor mari ale luncii şi teraselor.

Valea Siretului este cea mai reprezentativă şi mai importantă din Podişul Moldovei. Are 6-8 km lăţime, prezentându-se ca un adevărat culoar acumulativ. În zona de confluenţă cu râul Suceava ia aspectul unei câmpii aluvionare intracolinare, cu o lăţime de 12 km.

Subcarpaţii se întind la sud de valea Moldovei şi corespund unui relief de acumulare, cu aspect deluros, dar şi cu unele depresiuni, cum sunt cele de la Solca şi Cacica.

Valea Moldovei apare ca o depresiune între Subcarpaţi şi Podişul Sucevei. Datorită luncii largi şi joase, până la Ciumuleşti râul curge despletit, după care începe să bată malul stâng. Lăţimea cea mai mare a luncii şi teraselor este la Baia, unde valea ia aspect depresionar.

Clima

Este temperat continentală. Spaţiul geografic al judeţului Suceava aparţine aproape în egală măsură sectorului cu climă continentală (partea de est) şi celui cu climă continental moderată (partea de vest). Venind dinspre vest, masele de aer îşi pierd treptat din umezeală în timpul traversării Carpaţilor Orientali, astfel încât în partea estică a judeţului ajung mai uscate, clima suferind un proces de continentalizare. Aerul de origine nordică aduce ninsori iarna şi ploi reci primăvara şi toamna. Din est, judeţul primeşte influenţe climatice continentale cu secetă vara, cu cer senin, ger şi viscole iarna.

Temperaturile minime coboară uneori până la -38,5 °C, iar temperatura cea mai ridicată a fost de 39,8 °C (în iulie 2000). Temperaturile cele mai scăzute din zona montană se înregistrează nu pe vârfuri, ci în depresiuni şi văi, datorită fenomenului de inversiune climatică. Temperatura medie multianuală este de 2 °C la munte şi 7,5 °C în zona de podiş.

Durata iernii este cu 1-2 luni mai mare la munte, decât în regiunea deluroasă. Trecerea de la iarnă la primăvară se face brusc în partea de est a judeţului, faţă de partea de vest unde, pe vârfurile înalte şi versanţii umbriţi ai munţilor, zăpada şi îngheţul se întâlnesc până la sfârşitul lunii mai şi chiar începutul lunii iunie.

Precipitaţiile variază de la an la an şi sunt cuprinse între 800 şi 1200 mm, în funcţie de zonă.

Reţeaua hidrografică

Este formată din: râuri, pâraie, lacuri, iazuri, mlaştini şi importante rezerve de ape subterane. Însumează o lungime totală de 3.092 km şi are o densitate care depăşeşte frecvent 1 km / kmp în zona de munte, scăzând sub 0,5 km / kmp în zona de podiş. Toate apele care drenează teritoriul judeţului sunt tributare râului Siret. Principalii afluenţi sunt râurile Suceava, Moldova, Bistriţa şi Dorna, care îşi au zonele de obârşie în coroana de munţi înalţi de la vest şi nord – vest, în timp ce afluenţii mai mici îşi au izvoarele în regiunea deluroasă.

Cel mai întins bazin hidrografic este cel al râului Moldova, care drenează împreuna cu afluenţii săi 35% din suprafaţa judeţului. Urmează ca mărime Bistriţa (30%), Suceava (30%) şi Siretul (10%).

Apele stătătoare sunt sub formă de lacuri naturale de mici dimensiuni, lacuri antropice, iazuri pentru piscicultură, acumulări industriale şi mlaştini. Cele mai importante acumulări antropice sunt cele 6 lacuri din lungul Şomuzului Mare, între care şi vestitul lac “Nada Florilor”.

Apele subterane din judeţ sunt cantonate în depozitele unor structuri cristalino -mezozoice, de fliş, în depozite miocene şi, mai ales, în formaţiunile aluvionare cuaternare.

Teritoriul judeţului înglobează cantităţi inepuizabile de ape minerale şi mineralizate, carbogazoase, sulfatate, sulfuroase şi clorurate. Numai în Depresiunea Dornelor există peste 40 de izvoare minerale, renumite fiind deja cele din Vatra Dornei, Şaru Dornei, Poiana Negri, Coşna ş.a. Nepuse în valoare sunt numeroasele izvoare din zonele Broşteni, Gura Humorului, Solca.

Flora şi fauna

Flora şi fauna conferă judeţului Suceava o inegalabilă frumuseţe şi atractivitate. Ponderea vegetaţiei o alcătuiesc pădurile, care ocupă peste 52% din suprafaţa judeţului şi peste 7% din întregul potenţial silvic al României. În compoziţia acestora, 79,4% este reprezentat de răşinoase şi 20,6% de foioase. Pădurile de foioase sunt formate din arbori de fag, stejar, carpen, frasin, tei, mesteacăn şi o mare diversitate de arborişuri. În amestec se găsesc plopul, paltinul, sorbul, mălinul, scoruşul şi, mai rar, tisa. Dintre arbuşti amintim zmeurul, afinul, măceşul şi merişorul. Există şi câţiva arbori ocrotiţi: Stejarul din Caşvana (500 ani), Stejarul din Botoşana (350 ani), Ulmii din Câmpulung Moldovenesc (500 ani).

Munţii Bucovinei adăpostesc numeroase specii floristice rare: sângele voinicului (Munţii Călimani), floarea de colţ (Rarău, Călimani), smârdarul sau bujorul de munte (Călimani, Suhard), papucul doamnei, brusturul negru, arginţica (Rarău-Giumalău) etc.

Pe teritoriul judeţului Suceava există peste 20 de rezervaţii naturale: rezervaţii floristice (fâneţele seculare de la Frumoasa, Ponoare, Calafindeşti, fâneţele montane de pe plaiul Todirescu), forestiere (codrul secular de la Slătioara, pădurile seculare de pe Giumalău, făgetul de la Dragomirna, pădurea de pin ce vegetează pe un depozit de turbă de la Tinovul Mare, rezervaţia de mesteacăn pitic de la Lucina), geologice (Piatra Ţibăului, Piatra Pinului şi Piatra Şoimului, Cheia Lucavei, Cheia Moara Dracului) şi mixte (Pietrele Doamnei, Cheile Zugrenilor, Complexul 12 Apostoli).  Fauna, bogată şi preţioasă, include numeroase specii cu valoare cinegetică ridicată: ursul şi cerbul carpatin, căpriorul, râsul, lupul, vulpea, veveriţa, pisica sălbatică, jderul, hermina, dihorul, cocoşul de munte, cocoşul de mesteacăn, fazanul, corbul, diverse specii de acvile, vulturi, bufniţe. Râurile de munte adăpostesc specii rare de peşti: lostriţa, păstrăvul curcubeu, lipanul, mreana, cleanul, scobarul ş.a.

Resurse naturale

Solurile de pe teritoriul judeţului Suceava cunosc o gamă variată de tipuri, datorită complexităţii condiţiilor naturale, ca factori pedogenetici.

TOTAL suprafaţă agricolă: 349 554 ha (40,86 % din total suprafaţă), din care:

– arabil 180 551 ha (51,65 % din suprafaţa agricola);

– păşuni 90 436 ha (25,87% din suprafaţa agricola);

– fâneţe 75 761 ha (21,68% din suprafaţa agricola);

– livezi 2 806 ha (0,8 % din  suprafaţa agricola).

Agricultura se bazează pe metode tradiţionale şi astfel trecerea la agricultura ecologică este uşoară. Păşunile şi fâneţele naturale oferă condiţii favorabile de creştere a animalelor după modul de producţie ecologică.

Resursele esenţiale – lemnul, piatra, apa, întinsele suprafeţe de păşune, terenurile cultivabile, îmbinate cu talentul, priceperea şi perseverenţa locuitorilor, au favorizat, în ciuda unei zbuciumate istorii, îndeletniciri care au dat un specific aparte spaţiului bucovinean.

Resurse naturale existente în judeţul Suceava se referă la minereuri de fier şi mangan în zona Vatra Dornei – Iacobeni, Neagra Şarului, Broşteni, Dadu, Ciocăneşti, Orata, Mestecăniş, Argestru, Şaru Dornei, Dealul Rusului, Coşna; minereuri de sulf în zona Munţilor Călimani, la Fundu Moldovei şi Leşul Ursului; oxizi de fier, sideroza, blenda, galena argintiferă, calcopirită şi pirită la Iacobeni, Şaru Dornei, Cârlibaba, în bazinul Ţibăului şi pe cursul superior al Bistriţei; sare gemă şi săruri delicvescente la Cacica;  sulf, silice, opal şi cuarţ la Gura Haiti; pirita şi sulfuri polimetalice la Fundu Moldovei şi Leşul Ursului; cariere de piatră, calcar şi var la Botuş, Pojorâta, Câmpulung Moldovenesc,  Păltinoasa; turbării oligotrofe la Poiana Stampei; baritină la Ostra;  izvoare minerale carbogazoase cu efecte terapeutice de la Coşna şi Dornişoara până la Şaru Dornei şi Neagra Şarului, precum şi pe raza localităţii Vatra Dornei.

Fondul forestier ocupă 53% din suprafaţa judeţului, reprezentând 7% din întreg potenţialul silvic al României, Suceava ocupând din acest punct de vedere locul I pe ţară.

Ponderea vegetaţiei o constituie pădurile, în suprafaţă totală de 411.115 ha, ceea ce reprezintă aproximativ 48,1 % din suprafaţa totală a judeţului.

Astfel, materialul lemnos se constituie într-o importantă resursă naturală a judeţului.

Este cunoscut faptul că, Bucovina exportă în toată Europa şi nu numai, importante cantităţi de fructe de pădure, ciuperci şi plante medicinale, virtuţile terapeutice şi curative ale acestora fiind  cunoscute încă din antichitate.

Cele mai căutate produse, care se găsesc din abundenţă în Bucovina, sunt zmeura, afine, fragi, mure, măceşe, cătină, flori de soc, ciuperci (hribi şi gălbiori) şi  altele.

Infrastructura

Drumurile publice asigură legătura între toate localităţile judeţului, precum şi cu judeţele vecine. Se evidenţiază în mod deosebit drumul european E85 – Bucureşti – Bacău – Suceava – Cernăuţi (Ucraina), ce traversează judeţul pe direcţia nord-sud. Lungimea totală a drumurilor publice este de 2330 km, din care lungimea drumurilor naţionale este de 483 km, lungimea drumurilor judeţene este de 1 037 km şi a drumurilor comunale de 809 km.

Reţeaua feroviară are o lungime de 450 km, din care 203 km este electrificată. Teritoriul judeţului este străbătut de magistrala europeană Bucureşti – Bacău – Suceava – Vicşani – Moscova.

Judeţul Suceava dispune, de asemenea, de un aeroport, situat în apropierea municipiului Suceava, la o distanţă de 12 km, şi cinci heliporturi (Putna, Suceviţa, Moldoviţa, Voroneţ, Floreni), prin care se asigură legătura permanentă cu restul României şi cu alte ţări, precum şi servicii privind aterizarea altor aeronave din ţară şi străinătate.

Civilizaţie şi cultură

Judeţul Suceava se constituie într-o străveche şi densă vatră de civilizaţie şi cultură românească. Meleagurile sucevene s-au înscris pregnant în istoria românilor prin rolul decisiv pe care l-au avut înaintaşii de aici la începuturile evului mediu în înfiinţarea şi afirmarea primelor târguri si formaţiuni politice prestatale, în organizarea şi finalizarea luptei împotriva stăpânirii tătarilor şi ungurilor, dar mai ales în închegarea, dezvoltarea şi consolidarea statului feudal românesc de la răsărit de Carpaţi.

Aici s-au ridicat primele trei capitale ale Moldovei: Baia, Siret şi Suceava, cetăţile Şcheia şi Cetatea de Scaun a Sucevei, o durabilă şi impresionant de bogată salbă de ctitorii şi necropole voievodale şi boiereşti: Putna, Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Humor, Dragomirna, Arbore, monumente şi centre de artă şi cultură cu inestimabile valori ale patrimoniului naţional şi universal, comparabile cu creaţiile renascentiste italiene sau din Europa Occidentală.

Împreună cu populaţia românească majoritară, pe teritoriul judeţului Suceava convieţuiesc în deplină înţelegere şi alte naţionalităţi. Ponderea acestora în totalul locuitorilor este de 3,4%, reprezentativi fiind ucrainenii, germanii, polonezii, ruşii, lipovenii, evreii şi alte naţionalităţi.

Leave a reply